Ce este inteligența emoțională
Conceptul de inteligență emoțională (EI), denumit uneori coeficient emoțional (EQ), a apărut în anii ’60, însă a devenit cunoscut trei decenii mai târziu, datorită lui Daniel Goleman. El a este unul dintre promotorii conceptului de inteligență emoțională și autorul a numeroase lucrări care au în centru inteligența emoțională.
Inteligenta emoțională se definește ca si capacitatea de a recunoaște și gestiona emoțiile tale și emoțiile celorlalți.
În general inteligența emoțională include o triadă de abilități necesare conviețuirii cu tine și cu ceilalți. Ele se pot fi clasificate astfel:
1.Conștientizarea emoțională, capacitatea de a recuoaște propriile emoții si emoțiile celorlalți
2. Capacitatea de a valorifica emoțiile și a le amplifica aplicandu-le pe sarcini concrete: gândirea, rezolvarea problemelor
3. Capacitatea de a gestiona emoțiile, capacitatea de a regla propriile emoții și de a fi empatic cu ceilalți: a incerca să-l consolezi, să-l înveselești.
Inteligenta emoțională(EI) se compune din cinci elemente:
I: Constiința de sine
Presupune conștientizarea propriei persoane, a propriilor sentimente și emoții – copii care au o inteligență emoțională ridicată au, de asemenea, și un nivel ridicat al stimei de sine. Aceștia înțeleg cum fiecare emoție afectează atât viața lor cât și pe ale celorlalți. Acești copii nu permit emoțiilor să preia controlul ci dețin controlul acestora, se recunosc fiind copiii echilibrați sau ascultători/cuminți cum mai sunt ei numiti generic in opinia publică. În cazul copiilor speciali ei nu au adesea această conștiișă de sine, nu se identifică cu ei de aceea nu răspund la nume sau se autoviolentează. Eu vor primi în programe speciale educație terapeutică care să-i ajute să-și dobândescă acea conștiință de sine.
II. Autocontrolul
Copii care au capacitatea să își stăpânească gândurile și impulsurile nu vor actiona exagerat, vor înțelege consecințele actelor lor și vor analiza , vor amâna înainte de a se lansa activitate. Acest aspect le poate fi de folos în multe situații atât în familie încă de la vârste fragede în reglarea conflicteor cu frații de exemplu, în gestionarea unui moment în care apare frustrarea că un copil are o jucărie mai frumoasă și nu i-o vor lua în grabă din mână ci vor aștepta să i-o pfere sau să-i cumpere și mama una lui, vor avea răbdare să se ridice copilul din fața sa la tobogan siapoi să se adea și el, va aștepta rândul la un joc. Pur ți simplu va înțelege atunci când este cazul să facă si cand nu se va reține. Un copil cu autocontrol este un copil mai putin tensionat, mai echilibrat intr-un cuvânt mai fericit. Copiii speciali(cu o tulburare psihologică: autism, ADHD, Down, Asperger etc) sunt în general deficitari la această arie de dezvolatre. Eu nu îsi pot gestiona fluxul emoțional fie el pozitiv(stare de bine) fie negativ si adesea eractionează distorsionat: livesc, tipă, aruncă, flutură mâinile, aleargă haotic etc. Toate aceste manifestări arată că la acel copil există o furtună emoțională pe care nu ști esau nu o poate gestiona.
III. Motivația
Motivația este suportul oricărui tip de învățare. Datorită ei omul este perseverent în ceea ce face toată viața. Motivația are la bază:
- curiozitate
- dorința de întrecere, de competitivitate
- succesul
- satisfacția personală
Copiii care au inteligență emoțională ridicată găsesc motivația de a face anumite acțiuni, sunt curioși în cel mai bun sens al cuvțntului, au dorința de a se juca transformând orice în jucărie ajutându-se de ce găsesc prin preajmă pentru a construi si a atinge ce si-au propus. Au planuri pe termen scurt, și stiu exact cie si cu ce le pot ajuta, cer acest ajutor si adesea au chiar planuri pe termen lung și se gândesc la modul în care acțiunile lor vor contribui la îndeplinirea acestora(la bunica o să merg prin pădure și imi iau si ceva să prind fluturi etc). Cand vorbiim de copii speciali motivatia în cazul tulburărilor psihologice grave-vezi autism uneori este deficitară sau de cele mai multe ori nu există. Astfel de copii nu sunt motivați de nimic, nu i interesează nimic sau cel mult pestru cateva minute apoi se demotivează pur si simplu neducând până la capăt o activitate care sa-l satisfacă. De regulă motivația este interioară dar de multe ori ea poate fi si exterioară, ceva dinafară ne motivează/mișcă să facem ceva, să acționăm. În cazul copiilor speciali inafara trebuințelor primare motivația internă lipsește, nu sunt motivați să învețe, să se dezvolte. Atunci vom interveni prin programe specifice pentru creșterea motivației externe.
IV. Empatia
Copii inteligenți din punct de vedere emoțional sunt mai puțin egoițti și simt empatie pentru ceilalți și pentru problemele lor, se pot pune în papucii colegului de joacă și îi înțleg stările. Sunt buni ascultători, au capacitatea de a analiza bine și pot înțelege nevoile celorlalți. Copii cu inteligentă emoțională sunt considerați prieteni loiali. În cazul tulburărilor psihologice empatia poate fi alterată sau poate lipsi cu desăvârșire. Copii specilai au nevoie de programe dediate prin care să înțeleagă cî tu poți simți diferit de ei în aceeași situație de exemplu.
V. Abilitățile sociale
Copiilor cu inteligență emoțională ridicată le este mai ușor să colaboreze și să lucreze în echipă; cel mai adesea ei pot fi lideri buni datorită abilităților de comunicare și de gestionare a relațiilor. Copii speciali au înțrzieri în dezvoltarea abilităților de relaționare socială, ei nu înțeleg adesea de ce trebuie să se joace împărțind cu tine jucăria, de ce să vii tu în vizită, de ce să te salute la venire/plecare etc. Toate aceste abilități care se dezvoltă natural la copii chiar dacă pot înregistra sincope în funcșie de mediul în care cresc, în cazul copiilor specilai nu se dezvoltă deloc sau sunt slab dezvoltate. Este extrem de important ca programele lor de recuperare să aibă parte integrantă dezvoltarea abilităților sociale, să poată înțelege gestul social si să facă primii pasi spre a avea o incluziune socială de calitate. Autoizolarea este specifică multor diagnostice de tulburări de dezvoltare psihologică si acei copii au nevoie de noi să descopere gestul de a întinde mâna, catre celălalt, gestul de prietenie si colaborare reciprocă.
Psih Sanda Gligu