DE CE COPILUL MEU NU POVESTEȘTE NICIODATĂ?
CE AI FĂCUT ASTĂZI? Este întrebarerea pe care părinții o pun copilului lor cel mai des si cei mai multi primesc același răspuns: bine.
Bineînțeles că toți sunt nemulțumiți de răspuns și invocă incapacitatea sau lipsa de interes a copilului de a comunica, de a povesti. Însă, în realitate intrebarea: ce ai făcut astăzi este extrem de vagă , iar creierul copilului nu știe nici ce și nici unde să caute răspunsul. În plus că această întrebare copiii simt adesea că îi pune la zid, ca și cum le-am sugera că au facut ceva greșit iar asta ii face să se îndepărteze și mai mult de părinți. Dacă ne răspund telegrafic, atunci ar trebui să ne gândim dacă ne cunoaștem copii, dacă ei au încredere în noi. Uneori prinși de problemele vieții cotidiene nu observăm ce se întâmplă de fapt cu ei. Unii ar spune că îi cunosc; stiu că le place fotbalul, mâncarea lor preferată, prietenul cel mai bun dar știu părinții ce este în creierul copilului?
Ca să-l cunoaștem mai bine ar trebui să-l ascutăm mai mult și mai profund.
Cum faci asta ca părinte?
- Crează un cadru liniștit și pe placul copilului, crează un moment de intimitate doar tu cu el. Se va simți valorizat, important și va încerca să-ți comunice asta.
- Stai liniștit ca părinte și ascultă-l, foarte des ei au nevoie de asta pentru că în general rapsund la întrebări: de la portar, doamna învățâtoarea, vecina, bunica, mama etc Ei nu au ocazia să spuna pur si simplu ce simt.
- Apoi, după o vreme vorbește și tu dar împărtășește gândurile lui nu îl iscodi. Vorbește despre ce ți-a plăcut ție astăzi, ce te-a deranjat, despre cum te-ai simțit într-o situație și ce așteptări aveai.
- Sau, ai putea să spargi gheața dialogului vostru și să întrebi ce lucruri amuzante ți s-au întâmpla astăzi; de ce lucru ești mândru astăzi; ce ti-a plăcut mai mult, ce ți s-a părut mai greu?
- Încercați să nu-i faceți să se simtă ca la interogatoriu și nu puneți niciodată întrebări generale ci concrete: legate de acțiuni, emotii, situații, pe un ton cald și înțelegător indiferent de răspuns.
Nu uita, ca părinte, ești acolo să-l ajuți să se dezvolte nu să-l critici și/condamni!
Psh Sanda Gligu
