Pentru a putea ajuta copilul cu deficințe de integrare senzorială este imporatnt să-l înțelegem mai întâi!
- Ce este suprasolocitarea senzorială?
Suprasolicitarea senzorială este procesul se supraîncărcarea a creierului cu prea multe informații iar acesta nu poate avea capacitatea să le gestioneze/selecteze și eventual folosească în în timp util și apare acest fenomen de agitație, manifestare comportamaentală dizarmonică cu crize de țipete, plâns, ciupit, lovit, fugă sau înghetarea pus și simplu acoperind în disperare organul de simt suprasolocitat(urechi, ochi, nas etc).
Supraîncărcarea senzorială este un termen care descrie experiența pe care o poate avea un individ cu diferențe senzoriale atunci când primește prea multe informații senzoriale . Creierul este incapabil să proceseze toate informațiile în mod eficient. Devine supraîncărcat.
Răspunsul comportamentului va varia, dar de obicei declanșează fie un răspuns de luptă, fugă sau îngheț, mecanisme prezente în declanșarea mecanismelor de apărare în cazul fricilor.
Modificarea procesării senzoriale în autism este foarte important de analizat în evaluarea clinică. Din păcate această parte a evaluării trece adesea neanalizată sufucient de clinicieni deși ea apare încă de la debutul TSA și cu impact în ancorarea socială indiferent de vârsta. Ca urmare nu este trecută ca parte integrantă a recuperarii si integrării copilului cu autism.
Toate manualele descriu TSA ca o tulburare complexă de neurodezvoltare caracterizată prin deficite în comunicarea socială și prezența unor comportamente repetitive. În ciuda primului raport științific al TSA care menționează percepția senzorială modificată ca o trăsătură caracteristică, cercetările ulterioare s-au concentrat în mod istoric asupra deficiențelor sociale, multe teorii populare interpretându-l ca fiind un aspect social- Tulburare (inclusiv ipoteza motivației sociale. Cu toate acestea, în ultimii ani, cercetările axate pe domeniul senzorial au constatat că anomaliile procesării senzoriale în TSA sunt raportate la toate vârstele și nivelurile de severitate a simptomelor iar acest fapt afectează negativ atât funcționarea zilnică cât și performanța academică(procesul învățării). Astfel 95% dintre părinții copiilor cu TSA raportează un comportament senzorial atipic la copilul lor (de exemplu poate fi aparent indiferență față de durere, poate să evite anumite sunete sau texturi, mirosirea /lingerea neobișnuită a obiectelor, căutarea experiențelor vizuale ale luminilor sau mișcării repetitive ect.). Există dovezi comportamentale, neurofiziologice și anecdotice ale afectării senzoriale ca trăsătură caracteristică predominantă a TSA.
Cu alte cuvinte procesarea senzorială(cu ajutorul simțurilor) este în directă conectivitate cu capacitatea persoanei de relaționare. Această relație este, de asemenea, evidentă din constatările sensibilității senzoriale anormale timpurii la stimuli care prezic mai târziu atenția comună și dezvoltarea limbajului, dezvoltarea jocului social, retragerea socială crescută, temperamentul negativ/opoziționist și niveluri mai ridicate de afectare socială la adulții cu TSA. Astfel, relația dintre caracteristicile sociale și senzoriale din TSA poate fi bidirecțională și interdependentă. De exemplu, un copil care este prea sensibil la zgomote puternice se poate retrage din mediile socio-comunicative care sunt supra-stimulatoare, acestu lucru determină o sărăcire a experimentării a cu scenarii /situații sociale și rezultând în cele din urmă un insucces în abordarea relaționării sociale.
Relația dintre procesarea senzorială și socială poate avea loc la multe niveluri ierarhice. La nivel foarte de bază, receptorii senzoriali sunt stimulați de stimuli de mediu.
Aceste informații senzoriale sunt apoi transmise la creier pentru a crea o reprezentare neuronală subiectivă, un proces cunoscut sub numele de percepție. Senzația și percepția sunt constructe interdependente. O separare a senzației are ca rezultat o lipsă de percepție și, în mod similar, fără percepție, activarea unui receptor senzorial nu are sens. Adesea științific se afirmă că percepția este rezultatul comportamental al interesului, care presupune senzație. O confuzie legată de cercetarea senzorială este atenția.
Astfel, poate deveni problematic pentru un părinte sau specialist să realizeze actiuni care să clarifice exact dacă un deficit senzorial, a modului în care este perceput stimulul sau deficitul atențional stă la baza unui răspuns dat. Studierea atentă în mai multe faze/timpi, elemente, contexte poate ajuta la o distinctie ulterioară și știind exact ce provoacă suprasolicitarea putem interveni și corecta ăn mediul sau educa persoana cu metode și tehnici specifice să gestioneze supraîncărcarea senzorială.
Principalele elemente necesare pentru a înțelege suprasolicitare asenzorială sunt:
1. De ce apare supraîncărcarea senzorială
2. Cum ar putea arăta supraîncărcarea senzorială
3. Cum puteți ajuta persoana care se confruntă cu o supraîncărcare senzorială.
Cum arată supraîncărcarea senzorială?
Supraîncărcarea senzorială poate apărea atunci când creierul unui copil a avut atât de mult aport senzorial încât nu mai poate procesa nimic, pur si simplu se blochează. Acest lucru poate duce la o criză, copilul încercând să se îndepărteze de sursa stresoare instinctiv de sau poate duce la blocarea copilului. Altfel cunoscut ca răspuns la luptă, fugă sau îngheț. Acesta este modul creierului de a face față excesului de informații pe care nu le poate procesa.
Suprasolicitarea poate îmbrăca diverse forme în funcție de natura stimulului: vizual- ce vede; auditiv-ce aude; olfactiv-ce miroase; senzorial-ce atinge; gustativ-ce gustă, persoana respectivă.
De exemplu:
PROCESAREA VIZUALĂ ÎN AUTISM
Persoanele din spectrul autismului caută sau evite deseori stimularea vizuală intensă. Procesarea vizuală atipică a fost documentată pe scară largă la persoanele cu TSA, cu modificări ale funcțiilor perceptive de bază, inclusiv sensibilitatea la contrast, detectarea limitelor, dimensiunea câmpului vizual și percepția culorii. Comportamental, unele diferențe se manifestă ca abilități de percepție îmbunătățite în TSA, în special în sarcinile de căutare vizuală de nivel scăzut; dimpotrivă, acestea pot perturba procesarea eficientă în medii vizuale rapide și complexe. Diferențele de vedere au apărut, de asemenea, ca unul dintre primii markeri stabili ai TSA la copiii de 7 luni, distingând în mod fiabil copiii diagnosticați ulterior cu TSA . Aceste diferențe pot juca un rol în deficiențele sociale în TSA, deoarece percepția indicilor sociali conduce la modele de atenție vizuală și, prin urmare, este crucială în dezvoltarea socială și interacțiunile interpersonale. Atenția preferențială a copiilor la ochi și fețe reflectă modul în care înțelegerea socială timpurie se bazează pe observație. Frecvența privirilor laterale și hipo-receptivitatea vizuală prezic abilități sociale mai slabe și o simptomă generală mai mare a TSA. Despre relevanța vederii în funcțiile sociale importante studiate pe scară largă în autism (privirea ochiului, procesarea feței și mișcarea biologică) și impactul asupra dezvoltării anomaliilor procesării vizuale timpurii .
Modalități de manifestare a suprasolicitării senzoriale:
1.Crizele de suprasolicitare
Crizele de supra solicitare senzorială pot arăta ca niște crize tantrum, dar nu sunt la fel pentru că nu au aceeași sursă stresoare. De regulă crizele de tantrum sunt legate de sfera motivațională, de insatisfacerea unor dorințe ale copilului/persoanei în timp ce crizele de suprasolicitare senzorială apar când copilul/persoana nu mai poate controla suprasolicitarea senzorială la nivelul unui simt sau a mai multor simțuri deodată. Aceste crize apar de obicei deoarece copilul nu poate procesa multitudinea de stimuli care l-au incadat în cascadă. După un asemenea moment de suprasolicitate și pierderea temporară a controlului copilul poate avea o stare de oboseală cronica, ușor apatic semn al epuizării. Comportamentele vor varia de la un copil la altul. Unii copii sunt foarte verbali, alții plâng și alții devin mai agresivi, alții pot îngheța într-o situație pur si simplu ca paralizați, inerți.
2. Fuga (zborul)
Fuga sau zborul cum mai este numita este îndepărtarea sau zborul este un răspuns involuntar al peroanei la incapacitatea de gestionare senzorială. Deci, atunci când individul este supraîncărcat sensorial, va încerca să scape de informațiile senzoriale care cauzează supraîncărcarea senzorială, adică de sursa stresoare(sunte, lumini etc) prin fuga necontrolată, ceea ce în cazul copiilor cu autism poate deveni unfactor de risc social putându-și pune în pericol viața de exemplu. De asemenea, pot încerca să se ascundă dacă nu pot ieși fizic din încăpere alergând brusc.
3. Oprire (îngheț)
Oprirea din cauza supraîncărcării senzoriale înseamnă de obicei că individul tace și doar încetează să proceseze informații. De obicei, persoana nu va mai răspunde. Uneori pot avea mișcări cum ar fi balansarea sau legănarea iar aceste comportamente îl va înscrie în zona manifestărilor inadecvate și va ieși negativ în evidență la școală sau oriunde în societate cu scăderea randamentului în activități și a ratei de incluziune socială. De obicei, ei folosesc aceste mișcări pentru a încerca să se calmeze, ca un mecanism compensatoriu al suprasolicitării. Imaginați-vă că sunteți într-un carusel și cineva vă povestește despre animalul preferat, cât de mult vă puteți concentra pe ce spune partenerul de dialog? Nu-i așa că simțiți nevoia să strngeți ochii sau să țipați? Este exact ce simte un copil special care suferă de suprasolicitare senzorială doar că el poate avea deficit pe toate ariile senzoriale: văz, auz, miros, pipăit și să-l inunde ăn acelați timp făcându-i viața un calvar. Uneori aceste moente de suprasolicitare senzorială pot interveni în timpul lecției la școală, când se repetă în cor un subiect, sau când un copil scapă un obiect, rechizite școlare pe pardoseală, sau un alt coleg bate cu picioarele ușor tropăind. Toate aceste informații senzoriale pentru un copil are suferă de hipersesibilitate senzorială asociată unui alt diagnostic(vezi autimu, Down) sunt de neprocesat și îl destabilizează emoțional manifestându-se comporamental în dicerse forme: criză, retragere, fugă, toate aceste forme de manifestare îl vor face să rateze actul educațional și integrarea scolară. Este nevoie de intervenție terapeutică specifică și apoi gradual copilul să învețe să gestionaze informația iar pe măsură ce elevul se internalizează și, prin urmare, nu „provoacă perturbări” la clasă va reuși să se integreze. Din păcate, nici în acest moment nu poate avea o dublă procesare, cea senzorială și cea informațională si deci nu poate învăța, timpul respectiv fiind ratat educațional vorbind.
Posibile semne de supraîncărcare senzorială
Semnele supraîncărcării senzoriale diferă de la persoană la persoană în funcție de diagnostic asociat și de gradul de afectare.
Printre cele mai frecvente manifestări care pot fi indicatori ai suprasolicitării senzoriale putem aminti:
Modificări ale vocii
Aceasta ar putea include diverse forme de manifestare vocală de la cea în care persoana devine tăcuta pur si simplu iar în unele cazuri, poate include și faptul că poate deveni precipitat verbal, poate tipa etc. De asemenea, poate exista o modificare a tonului, volumului sau ritmului vocii.
Schimbare de dispozitie psihomotrică(mișcare)
O persoană suprasolicitată poate deveni mai lentă în mișcare până la a deveni inertă, înghețată, dar, de cele mai multe ori se întâlnește o creștere a activității motrice. Unele persoane ar putea deveni mai tensionate, altele ar putea deveni agitate.
Schimbarea culorii pielii
Pe fondul suprastimulării senzoriale anumite persoane pot prezenta modificări ale culorii pielii. De exemplu frecvent se pot întâlni reacții precum înroșirea sau paloarea. Aceasta ar putea fi asociate de asemenea, cu o creștere a temperaturii corpului.
Schimbarea focalizării sau atenției
Suprastimularea senzorială , de obicei, atrage și o reducere a atenției sau a concentrării. Uneori este imporatnt de verificat starea cnccretă întrucât uneori ar putea părea ca persoana, copilul este într-o stare de visare cu ochii deschiși când de fapt el este pur si simplu înghețat într-o sare.
Solicitarea de a pleca sau de a ști când se va termina ceva
Aceasta este o strategie cu adevărat funcțională pentru a indica faptul că individul devine copleșit de stimulii senzoriali. Unii elevi vor cere să meargă la toaletă la școală. Este util să luați în considerare motivul pentru care elevul cere să plece dacă există posibilitatea ca acesta să se confrunte cu suprasolicitare.
Furia, inclusiv strigătele, lovirea sau mușcătura
Aceasta este o expresie externă a supraîncărcării sau a răspunsului la luptă. Bătăile și mușcăturile sunt mai frecvent observate la persoanele care au întârzieri în dezvoltarea limbajului sau sunt non-verbale, deoarece nu au o altă modalitate de a cere să plece sau să oprească ceva.
Fuga sau ascunsul
Aceasta este o altă expresie observabilă a supraîncărcării. Este un răspuns de zbor, în loc să lupte, persoana își propune să se retragă, să se îndepărteze de situația stresantă. Dacă persoana fuge sau se ascunde, este important să ai un spațiu sigur în care să poată merge, mai ales la școală sau în alte medii educative frecventate de copil.
Fragment din carte în lucru:
FERESTRE CĂTRE AUTISM Psiholog Sanda GLIGU
PS. Din motive tehnice le editurii cartea programată să apară în luna decembrie 2020 va apărea în luna MARTIE 2021.
Vă vom ține la curent pe canalele noastre!
Accesați linkul de mai jos și veți trăi câteva clipe în mintea unui copil cu deficiențe de integrare senzorială, respectiv suprasolicitare senzorială.
#desensibilizaresenzorială #deficitsenzorial #autismsimțuri #procesareasenzorialăînautism #autism #centruautism #terapiesenzorială