„Jocul este opera copilăriei” – Jean Piaget. Pentru copii, joaca este o parte esențială a vieții. Este o parte crucială a dezvoltării lor încă de la primele interacțiuni cu lumea.
Modul în care se joacă copiii cu autism și care sunt cele mai bune jucării pentru copiii cu autism.
În copilărie ne jucam să ne îmbrăcăm sau chiar ne imaginam că suntem astronauți care pleacă în lună, dar niciunul dintre noi nu s-a jucat exact la fel. Am avut diferite preferințe și stiluri de joc, unora le-a plăcut jocul de rol, în timp ce altora le-a plăcut să construiască orașe lego. În această direcție, putem spune că modul în care copiii cu autism se joacă este adesea numit neobișnuit, deoarece este diferit de ceea ce se vede în mod obișnuit la copiii în curs de dezvoltare, însă asta nu înseamnă că nu se joacă.
Jocul reprezintă o modalitate prin care copiii pot explora lumea și începe să învețe din interacțiunile lor cu ea.
Există jocuri de învățare, exerciții, stimulare și divertisment și acest lucru nu diferă la copiii cu autism doar că momentele, felul si ritmul de dezvoltare sunt diferite.
Copiii cu autism se bucură de mai puține jocuri de rol, pot deveni obsedați de un anumit tip de jucărie de cele mai multe ori nefuncțională sau doar de o parte a ei și se joacă adesea cu obiecte care nu sunt considerate în mod tradițional jucării.
Învârtirea roților unei mașini de jucărie ar putea părea plictisitoare pentru alți copii, dar pentru copiii cu autism, este cel mai desea destul de distractiv. Acești copii tind să caute aspectele funcționale ale lucrurilor și să le transforme în „timp de joacă”.
Cele mai bune jucării pentru copii cu autism
Înainte de a vă oferi sfaturi despre cele mai bune jucării ale copiilor cu autism, trebuie să înțelegem diferitele etape ale jocului. Jocul este o abilitate care are diferite etape de dezvoltare:
- Joc senzorial: aceasta include explorarea cu orice lucru din jurul lor, dar prin simțurile lor. Prin urmare, copiii simt nevoia să atingă, să guste, să adulmece, să clătinește etc. orice le stârnește curiozitatea. Aceste lucruri nu se limitează la obiecte, jocul senzorial se pot dezvolta și folosind, lichide, mâncarea, animalele, sau atingerea părului, jocul cu degetele.
- Joc exploratoriu: acum curiozitatea copilului se deplasează mai departe de simțuri și mai mult către scopul obiectului. Copilul și-a format acum teorii în cap pentru ce sunt obiectele și care sunt limitele și aventurile sale în încercarea de a le dovedi corecte.
- Joc simbolic și imaginativ: aceasta este scena cea mai grea pentru copiii cu autism. În această etapă, copilul învață să înlocuiască un obiect cu altul și să vină cu o nouă funcție pentru obiect, de exemplu, stiloul devine sabia prințului, iar prințul este acum un ursuleț de pluș. Această etapă este, de asemenea, jocul de rol și posibilitatea de a „juca” cu ideea de a deveni altcineva.
Autismul afectează abilitățile cognitive, abilitățile lingvistice și funcțiile executive, cum ar fi autocontrolul și flexibilitatea mentală, care sunt adevărate obstacole în dezvoltarea jocului imaginar de exemplu.
Copiii cu autism pot rămâne uneori blocați într-o etapă ( cei mai multi în etapa jocului senzorial)sau întârziați în dezvoltare, care ulterior se vor schimba cu ajutorul terapiilor, intervențiilor specifice. Prin urmare, pentru a alege o jucărie pentru un copil cu autism, este important să luăm în considerare diferitele etape și caracteristicile pe care le-ar putea avea.
Iată câteva idei de luat în calcul la dezvoltarea jocului în autism
- Căutătorii senzoriali – poate fi un joc prin care să ajutați copilul să generalizeze si să depășească etapa internalizând-o. Atenție însă să schimbăm des jocurile, să le alternăm pentru că există pericolul ca acel copil să se bucure, să fie cooperant de multe ori de jocul senzorial și să devină dependent și asta îi va păstra blocați, nu pot merge mai departe în celelalte etape.
- Evitarea senzorială – s-ar putea să nu se bucure de manipularea obiectelor pentru a le descoperi funcția iar noi trebuie să insităm și prin repetitivitate copilul va începe să coopereze și să descopere senzațiile asociindu-le cu stări.
- Explorarea funcțiilor – este deasemeni o etapă pe care este bine s-o parcugem structurat întrucât este posibil să facă asocierile corecte dar să rămână blocat pe detaliile funcțiilor (sortare și clasificare). Hiper-concentrat sau ușor distras, nefiind capabil ulterior să treacă la o altă sarcină de joc.
- Evitarea explorării – deoarece există frica de schimbare și o preferință pentru rutină mulți copii nu vor fi capabili să dezvolte natural jocul exploratoriu. Este important ca în condiții de siguranță să facem un program zilnic de explorare cu argumnete scurte, clare si rare pe nivelul de dezvoltare al copilului. Pas cu pas copilul va începe să exploreze și va experimeta ulterior și în arii nefamiliare iar rolul nostru de întăritori trebuie să fie prezent.
Jocul social
După depășirea celor etape ale jocului putem si este important să dezvoltăm jocul social. Acesta se dezvoltă la fel natural in grupurile de copii tipici dar în cazul copiilor cu autism este nevoie de secvențierea pașilor în etape mai mici, cu implementare, generalizare si apoi masterare. Dificultățile de comunicare îngreunează dezvoltarea jocului dacă nu asociați cacteristicile și etapele jocului cu nivelul copilului. De asemenea este de așteptat ca gândirea rigidă, inflexibilă și aversiunea fața de anumite activități să împiedice găsirea unor noi modalități de utilizare a obiectelor. Unui copil cu autism va fi nevoie să-i arătăm cu demosntrații explicite cum un obiect poate deveni altceva pentru că ei gândesc doar în concret și astfel să se poată juca cu copii în grup în jocuri de-a doctorul (transformând un cablun în stetoscop de exemplu)etc….Primesc adesea întrebarea despre o abilitate vitală, esențială care provoacă mulți copii cu autism, cum să-l învăț să se joace cu alți copii?
Ceea ce deseori nu este luat în calcul este modul în care orice schimbare poate înfrâna dezvoltarea mai multor abilități conexe care sunt la fel de importante de-a lungul vieții.
Abilitatea și disponibilitatea de a aștepta rândul este esențială pentru jocul social sau jocul de grup. Această abilitate de fapt înglobează mai multe abilități care trebuies transformate în pași și anume:
- abilitatea de a aștepta (controlul impulsurilor),
- capacitatea de a citi expresiile faciale și limbajul corpului (percepția socială) și
- abilitățile gemene de partajare și reciprocitate conversațională (dansul interacțiunilor).
Modul în care învățăm să ne așteptăm rândul depinde de nivelul de dezvoltare. De exemplu, copiii mici și cei cu dizabilități intelectuale și/sau abilități lingvistice limitate pot să nu poată procesa o mulțime de instrucțiuni verbale. În aceste situații, este important să creați un mediu care să încurajeze și să susțină preluarea.
Cu alte cuvinte, a învăța cum să faci și să aștepți rândul la în joc, împreună cu abilitățile sale conexe, seamănă mult cu a învăța să citești. Învățăm activitatea, cine este inainte și ce înseamnă asta, cine este după si ce inseamnă asta, ce este raportul ordinal(primul al doilea etc) și apoi le înlănțuim. Doar așa va putea să se alăture funcțioal î jocul social, jocul de grup și copilul nostru cu autism.
Pe măsură ce copilul stăpânește fiecare nivel, dorim să ne bazăm pe abilitate în timp ce o practicăm în diferite situații.
Fragment din carte în curs de apariție
Ferestre către autism Psiholog Sanda Gligu
#psihologautism #centruautism #jocaautism #terapiedegrup #joc #etapelejocului #dezvolăjocul #jocullacopii #autism