ADHD mit sau realitate?

Multe persoane au îndoieli în ce privește diagnosticul de ADHD invocând faptul că este doar o problemă de educație precară. Este drept ca simptomele ADHD pot fi amplificate de mediul în care se dezvoltă copilul dar ele nu sunt cauza.

Tulburarea de deficit de atenție / hiperactivitate (ADHD) este o afecțiune în care oamenii au dificultăți în neatenție, hiperactivitate, impulsivitate, reglarea stării lor de spirit și a organizării. 

De exemplu, un copil sau un adolescent cu ADHD poate avea probleme la școală și acasă cu atenție, concentrare, pierderea lucrurilor, urmărind instrucțiunile, stând pe loc, acționând fără să se gândească sau înnebunindu-se și frustrându-se ușor.

Structura creierului

Cercetările au arătat că unele structuri din creier la copiii cu ADHD pot fi mai mici decât acele zone ale creierului la copiii fără ADHD.

Creierul este un organ care controlează gândirea, sentimentul și comportamentul. Creierul este împărțit în secțiuni numite lobi. Partea din față a creierului din spatele frunții este lobul frontal.

Lobul frontal este partea creierului care ajută oamenii să se organizeze, să planifice, să acorde atenție și să ia decizii și să socializeze. Părți ale lobului frontal pot avea modificări importante la persoanele cu ADHD iar acest lucru se traduce în comportamente inadecvate momentului, persoanei, timpului, spațiului în care se află la un moment dat copilul cu ADHD.

Lobul frontal  unde regăsim funcția executivă a creierului este zona responsabilă de:

  • Rezolvarea problemelor
  • Memorie
  • Limbaj
  • Motivație
  • Hotărâre
  • Controlarea impulsurilor
  • Comportament social
  • Planificare
  • Luarea deciziilor
  • Atenţie
  • Abilitatea de a întârzia satisfacția
  • Percepția timpului

Rețele
Creierul este format din celule nervoase numite neuroni care transmit semnale în creier. Semnalele călătoresc prin creier în grupuri de celule nervoase numite „rețele”. Cercetătorii au identificat mai multe rețele majore care funcționează diferit la persoanele cu ADHD. Aceste rețele sunt implicate în recompensă, concentrare, planificare, atenție, trecerea între sarcini și mișcare.

În concuzie copii  nu pot depăși  pur și simplu simptomele ADHD,  adică nu pot pur și simplu să se concentreze pe termen lung pe o sarcină finalizând-o, nu se pot opri din agitație sau au pur și simplu o atenție instabilă. 

Pentru a-i ajuta primul pas este să-i înțelegem. Imaginați-vă că sunteți într-un carusel iar cineva vă cere să fiți calm, liniștit și să rezolvați o problemă. Cât de mult vă puteți concentra? Vă este imposibil nu? Ei bine persoanele cu ADHD tăiesc în acel carusel continuu.

ADHD- moștenire  genetică

În general  ADHD-ul este o problemă ereditară(se transmite de la părinți către copil). Copiii ai căror părinți au ADHD au șanse de 40% până la 60% să aibă și ei ADHD. Uneori, diagnosticul unui copil poate fi primul indiciu că un părinte poate avea ADHD deși nu a fost diagnosticat.

ADHD- diagnostic

În general severitatea simptomelor copiilor cu ADHD este mai vizibilă în jurul vârstei de 7 ani, mai cu seamă când copilul trebuie să stea în bancă, saă aibă o atenție sustinută si să urmeze stric regulile, ceea ce este extrem de greu pentru el. Dar primele simptome se pot vedea în jurul vârstei de 4 ani când copilul nu poate fi atent, când vrea ceva si se plictisește ușor și caută altceva și pare adesea condus de un motoraș, adică mereu agitat și imposibil de controlat cu reguli. Este important să luăm în seamă aceste comportamente, ele pot fi un factor predictibil!

La vârstă fragedă sunt mai ușor de corectat aceste comportanete și învățat copilul să aibă un management al acestor comportamente, este ușoară și plăcută terapia la aceste vârste, cu cât înaintează în vârstă și se repetă multă vreme aceste comportamente inadecvate ele vor intra în rutina creierului și vor fi mai greu de schimbat.

Fără un tratament adecvat, copilul poate rămâne în urmă în activitatea școlară, iar chiar dacă își dorește prieteni va fi greu să-i păstreze și poate suferi întrucât ei sunt persoane sensibile. Copilul are mai mult eșec decât succes  în viața zilnică, este criticat de profesori și familie care nu recunosc  problematica lui ca o problemă de sănătate.

Dacă obsevați devreme simptome atunci vă așteptăm la o evaluare și dacă este cazul vă putem fi de folos atât copilului cât si dvs prin consiliere să stiti să abordați corect copilul dvs știind că de multe ori chiar comportamentul dvs amplifică problemele compotamentului copilului!

Traducere și completare și adaptare

Psih Sanda Gligu

www.autismartaadhd.ro

#ADHD #evaluarecopiiADHD #terapiiADHD #centruADHD

2021 de Academia Americană de Psihiatrie a Copilului și Adolescenților

Shopping Cart