Autismul este o tulburare care afectează: capacitatea de înțelegere și procesare a lumii; comunicarea și interacțiunea socială. Cu alte cuvinte o persoană care suferă de autism procesează lumea și îi înțelege pe ceilalți diferit față de majoritatea oamenilor. Persoanele se nasc cu autism și acest lucru afectează felul în care ei se dezvoltă. Autismul este o tulburare extrem de complexă care are asociate și alte tulburări cum ar fi procesarea senzorială de exemplu. Persoanele cu autism nu au un fizic distinct prin care se diferențiază dar au un comportament si un mod de comunicare specific care îi diferențiază de restul lumii.
De exemplu o persoană cu autism poate comunica fără dificutate în condiții de interacțiune cu o singură persoană cunoscută într-un mediul familiar dar poate să se simtă compleșită de inetracțiunea cu două persoane sau cu o singură persoană într-un mediu zgomotos(gara, mall, stații metrou;), mediu supraîncărcat de lumini(mall, cinema, săli de joc etc,) sau aglomerate(piețe, hypermarket, săli de spectacole/teatru/cinema, miting etc). Toate aceste locuri și momente îi fac viața unui autist greu de gestionat și îl direfențiază de ceilalți pentru că are un mod de reacție care nu este comun celorlalți și de cele mai multe ori este etichetat ca ciudat.
Neurodiversitatea este un termen relativ nou și noi suntem tentați să excludem în general ce nu este la fel, ce nu înțelegem, ce nu întâlnim prea des. Ritmul de creștere a prevalenței autismului( cca 1/57 de copii se naște pe planetă cu autism) ne obligă pe fiecare la a întelege, accepta si sprijini incluziunea lor socială, este mposibil să nu fi întâlnit o persoană cu autism între prieteni, cunoștințe, la școală, în locurile publice. Unele persoane cu autism încearcă să ascundă aspecte ale autismului lor sau dezvoltă modalități de a face față acestuia camuflându-se adică mascând autsmul.
Camuflarea implică găsirea unor căi diferite, de ce simte ce o persoană cu autism, cu scopul integrării sociale, evitării respingerii, sau pentru a fi acceptat, a putea să-și facă prieteni. Camuflarea se manifestă în jurul lucrurilor pe care o persoană autistă le găsește dificil de gestionat, ascunzând aspecte ale autismului și încercând să se comporte împotriva nevoii lui dar în sensul potrivirii cu ceilalți. În general, camuflarea ar putea ajuta unii copiii, persoanele autiste să-și facă prieteni, să evite marginalizarea dar poate fi foarte epuizantă și provocându-le rău de multe ori acestor persoane. Unii copii și-ar putea camufla autismul atunci când sunt la școală, la clubul de sport sau adulții la serviciu, astfel încât oamenii să nu-i trateze diferit și să se poată concentra asupra a ceea ce trebuie să facă fără a se simți privit ciudat sau altfel. Unii oameni își camuflează autismul atunci când întâlnesc oameni noi, astfel încât să poată face o impresie bună și poate deveni prieteni. Unii oameni vor înceta să se camufleze când vor cunoaște foarte bine pe cineva, dacă consideră că persoana respectivă îi va accepta chiar și atunci când acționează diferit, ca un autist si alege astfel să se camufleze, să dezvolte un comportament de cameleonic, adică deși este autist să se comporte ca și cum autismul nu este acolo, să nu poată fi văzut de cei din jur în comportamentele lor.
Din păcate, de multe ori, chiar părinții copiilor cu autism, neacceptând diagnosticul copilului, obligă copilul să se camufleze ani la rând până când acesta nu mai poate s-o facă și abia atunci(de cele mai multe ori după ce copilul în urma efortului a devenit depresiv sau anxios) îl acceptă așa cum este adică, autist. Cele mai multe astfel de cazuri sunt sesizate la fete, deoarece, de cele mai multe ori simptomele autismului la fete sunt mai puține la număr și mai slabe ca intesitate și adesea sunt greșit sau deloc diagnosticate în copilăria timpurie. Acest lucru este în detrimentul dezvoltării lor emoționale pentru că li se cere permanent să fie ce nu pot fi sau pot fi cu eforturi enorme care le destabilizează, adică să fie ca ceiallți.
Cu toții – cu sau fără autism – ne camulfăm uneori pentru a face față unei situații sau unui mediu. De exemplu, dacă vă simțiți plictisit în privința întâlnirii cu cineva, s-ar putea să vă prefaceți că sunteți bucuroși de revedere, deși nu simțiți asta. Dar pentru unii autiști, camuflajul se întâmplă de fiecare dată când vorbesc cu cineva și acest lucru necesită mult efort mare care poate deveni epuizant.
Comparativ cu noi, cei tipici, un exemplu de camuflare în autism poate include forțarea de a face contact vizual cu alte persoane, sau gândirea la o listă de întrebări de pus de fiecare dată când întâlnesc pe cineva nou deși natural nu simt asta. Unele studii au relevat că fetele cu autism se camuflează mai mult decât băieții cu autism.
Mai multe studii au descoperit că persoanele autiste folosesc diferite strategii diferite pentru a-și camufla autismul atunci când ies în societate conștinetizând că modul lor natura/firesc de a se comporta, adică modul autist, îi marginalizează fiind adesea respinși deși nu au nicio vină că sunt diferiți.
Printre cele mai importante moduri de camuflare în autism amintim:
- Compensarea – implică exersarea unor limbaje nonverbale în oglindă (curiozitatea, surprinderea plăcută sau fața prietenoasă, bucuria/tristețea aflării unei vești despre realizarea/nerealizarea cuiva etc) și apoi folosirea lor în contexte de viață deși nu simți natural asta
- Mascarea – aceasta include mascarea gesturilor sau gândurilor autiste, nu spui ce simți sau ce gândești în acel moment vis-a-vis de o persoană, situație(nu-i spui profesoarei că este mizerabilă pentru că are o pată pe rochie ci te prefaci că nu o observi și te concentrezi pe ce are de transmis la oră de exemplu)
- Asimilarea – presupune să faci ce fac toți ceilalți deși nu simți asta dar știi că asta ajută să nu mai fii marginalizat(mergi la terenul de fotbal chiar dacă nu-ți place nu înțelegi jocul dar ești acolo cu ei, parte din grup măcar spectator)
De ce este necesar să se camufleze un autist?
Nicio persoană cu autism nu ar alege camuflarea dacă ar putea fi integrat social așa cum este. Din păcate societatea nu este pregătită să-i înțeleagă și să-i accepte și atunci ei au nevoie să se poată integra să se ,,coloreze comportamental într-un tipic,,. Această metodă este diferită ca strategie și procent de la individ la individ, în funcție și de nivelul de recuperare.
Persoanele autiste au o mulțime de sentimente diferite despre camuflaj. Pentru unii oameni, camuflarea este utilă, deoarece le permite să vorbească cu oamenii, să meargă la școală și să obțină un loc de muncă fără a fi tratați diferit din cauza autismului lor. Dar cei mulți alți autiști ar dori să poată fi ei înșiși și să-și facă prieteni, fără a fi nevoie să-și ascundă autismul.
Camuflarea necesită mult efort. Ascunderea unor părți din tine și pretinderea că ești altcineva poate fi covârșitor de obositor. Mulți autiști spun că, dacă își petrec o zi întreagă camuflând la școală, trebuie să vină acasă și să stea singuri pentru o vreme pentru a-și reveni. Unii autiști simt, de asemenea, că sunt versiuni false ale lor și vor să nu mai fie necesar a se camufla, astfel încât cunoștințele, prietenii lor să-i poată cunoaște cu adevărata lor față dar teama de a nu fi respinși așa cu li se întâmplă adesea îi fortează să se prefacă adesea (camuflându-se ) că sunt ce nu sunt. Cu cât o persoană cu autism face eforturi mai mari să se camufleze, mascându-și autismul, cu atât ea va fi mai obosită și îi va crește riscul de boli mintale asociate.
Acum că am înțeles cât de dificil este pentru o persoană cu autism să se camufleze pentru a putea beneficia de atenția sau prietenia noastră am putea face un efort să-i luăm pur si simplu așa cum sunt, considerând pur și simplu că se exprimă în altă limbă și de ce nu încercțnd să descifrăm limba lor.
Este important să facem din restul lumii un loc mai prietenos pentru autiști, astfel încât să poată fi ei înșiși și totuși să fie acceptați. Odată ce se întâmplă acest lucru, nu va mai fi nevoie ca o persoană autistă să se camufleze decât dacă dorește!
Fragmentt din carte în curs de apariție :
FERESTRE CĂTRE AUTISM Autor Psih Sanda Gligu
#autsm #comunicareautism #socializareautism #camuflareautism #camouflageautism